Se afișează postările cu eticheta Story. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Story. Afișați toate postările

luni, 30 aprilie 2012

Ghost Stories and Creepy Dreams - Part 1

Salutări tovarăşi, am revenit acum la programa normală iar azi aş vrea să vă vorbesc despre ceva ce nu am văzut mulţi oameni vorbind. Sunt coşmarele alea ciudate care îţi rămân pe conştiinţă, şi bănuiesc că nu vă place deja subiectul ăsta dar nu vă speriaţi, nu o să fie nici un fel de pop-upri sau câcaturi dinalea.

Ok eu deabicei nu fac posturi pe care nu le găsesc amuzante sau iniţiative într-un fel, dar m-am gândit că asta ar fi interesant şi sper să vă placă. Oh, şi btw, tot ce e povestit în seria asta sunt poveşti adevărate, că doar n-oi fi eu aşa de retardat să vă fac poveşti de noapte bună.

Deci, prima dată aş vrea să vă zic că familia mea e genul la care schimbarea e importantă. Adică ne-am mutat de multe ori şi e destul de normal. Majoritatea locuinţelor în care am stat nu păreau a fi destul de neobişnuite, în afară poate de apartamentul de la Galaţi la blocul Bistriţa (nr. 4 parcă era). Scara aia arăta de parcă era scoasă dintr-un film horror tailandez, iar forma apartamentului era un pic cam ciudată. Nu o să vă explic forma în detaliu fiindcă nu am atâta timp, oricum, era totuşi amplasat destul de bine, în spatele Palatului Navigaţiei şi la stânga de Icepronav (o întreprindere destul de întinsă). Nu am zis niciodată că mi-a plăcut cartierul acela, era ca dracu', dar no. Revenind la subiect, în acel apartament eu dormeam în camera de lângă cea a surorii mele, aveam şi un balcon mic în dreptul patului meu. Însă într-o noapte, nu-mi amintesc exact când era, dormeam liniştit, în patul meu confortabil când aud un zgomot din bucătărie. Nu l-am luat în seamă, credeam că sunt părinţii sau ceva, dar apoi un alt bubuit a răsunat. Aşa că m-am sculat din pat şi m-am dus în bucătărie. Când am ajuns şi am deschis lumina, am văzut câteva tigăi pe jos, zicându-mi că nu era nimic, aşa că m-am întors în pat. După câteva minute, aud ceva din sufragerie (unde dormeau părinţii) şi mă duc să văd. Când ajung nu văd pe nimeni. M-am uitat în toată casa, dar nu era absolut nimeni acolo. Apoi am zis că poate s-au dus pe la bunici pentru ceva urgent sau poate eram somnambul, aşa că m-am dus din nou în pat. Când am ajuns în pat, care,  cum am zis, e perpendicular acelui mic balcon, am zărit ceva uitându-se la mine din balcon. Aşa că am deschis uşa de la balcon şi nu era absolut nimic, chiar dacă pot să vă jur că am văzut ceva, iar după aceea am auzit un fel de ţipăt, nu sunt sigur dacă era de animal sau om (btw, nu aveam animale în casă) aşa că, fiindcă eu sunt o p**dă fricoasă, am decis să stau sub plapumă, uităndu-mă cu un ochi prin cearşaf. Şi când numai se repede ceva şi se izbeşte de uşa mea (uşa era de lemn cu o parte de sticlă) iar apoi m-am pişat pe mine când chestia aia îmi deschide uşa încet, cu tot cu scârţâitul ăla al ei, eu eram absolut îngheţat şi vroiam să mor cât de repede, imaginea îcepea să mi se înceţoşeze de frică cănd am văzut un păr foarte lung şi negru la colţul uşii.

După asta nu-mi mai amintesc absolut nimic, din păcate, doar că dimineaţă m-am trezit la vreo 1.50 m de pat, chiar sub calorifer. Încă cred că probabil asta o fost ceva vis forte realistic, că poate am devenit psihopat sau ceva, fiindcă a doua zi toată lumea era în casă şi nu au auzit nimic, ceea ce încă mă face să cred că am devenit nebun. Tot ce zic e că nu o să mă mai întorc niciodată în casa aia.

Oricum, Sper că asta nu v-a speriat prea mult şi o să continui această serie regulat, aşa că pentru a vă înveseli sufletele, un best video ever

vineri, 30 martie 2012

The Good Ol' Days


Salutări tovarășilor, azi am un post interesant și un pic nostalgic pentru voi. A, și dacă nu știai că a fost ziua mea joia trecută, amu știi.

Deci, azi vom vorbi despre zilele când eram tineri pionieri, când Yu Gy Oh și Duel Masters erau cele mai cool lucruri existente, de zilele alea de care ne amintim cu toții și dorim să le retrăim. Părinții și bunicii mei mereu îmi ziceau (și continuă să-mi zică) că copilăria e numai odată, și e destul de scurtă, așa că nu o risipi. Și pe măsură ce crești îți dai seama că aveau foarte mare dreptate. Nu încerc să sun ca și cum aș avea 40 și ceva de ani, dar nu puteam să zic altfel.

Îmi amintesc de exemplu când aveam primul calculator, ce era foarte badass pe atunci, și mă jucam Mortal Kombat 4 cu un prieten pe când eram la Galați. Sau cât mă speriam (și încă mă speriu) când mă jucam Resident Evil 3 Nemesis. Sau când am avut primul meu GameBoy. Acelea erau frumoase zile de gaming.

Dar nu voi vorbi numai de asta, dar și cum lumea mi se părea la acel timp. Păi, când eram eu prin clasa întâia, cam așa, mi se părea că pentru a ajunge ceva în viață trebuie numai să te rogi pentru asta. Sau că dacă scriai cu markerul pe un CD un nume de ceva joc el va apărea ca prin minune. Pe atunci vroiam să fiu un pilot de raliu recunosc, dar nu disconsider această opțiune nici acum. Îmi plac mecanica și mașinile foarte mult, ma ales dacă e ca și în Dirt sau așa ceva. Mă rog, revenind la subiect, zilele acelea erau poate cele mai frumoase zile din viața noastră, adică, nu aveai de făcut teme, puteai să te joci afară cu prietenii toată ziua, puteai să dormi cât vrei, și pentru că erai pitic toată lumea te admira. Era frumos, și încă ceva, poate aș fi doar eu, dar pe atunci mi se părea că sunt destul de înalt (fiindcă mai toți colegii erau ca mine) iar acum când mă uit la copii de azi de vârsta pe care o aveam realizez că eram numai o furnică printre giganți, sau doar copii de azi sunt niște minioni sau ceva.

Timpul trece repede (mai ales pentru mine) și trebuie să-l folosești cât de mult posibil, mai ales când ești copil. Și trebuie să te distrezi, să faci tot ce poți pentru a te bucura de aceste momente, și nu lua niciodată viața prea în serios, really. Ok, normal nu eu sunt persoana care ți-ar zice asta dar îmi place să dau oamenilor sfaturi de viață, și înainte să mai sap mai adânc în acest subiect, de care am să vorbesc poate altă dată, am să închei acest post cu un best video ever.