miercuri, 13 iunie 2012

The Future of the Automotive Industry

Salutări tovarăşi, după un timp destul de lung în care nu am scris posturi ideile mele revoluţionare s-au întors la locul lor. Azi vom vorbi despre un subiect care chiar îmi place, viitorul industriei auto. Dacă nu ştiaţi până acum, eu sunt cum se zice un petrolhead, adică sunt pasionat despre maşini şi mecanică în general.

Ok deci, după cum vedeţi şi voi lumea de astăzi, mereu în mişcare şi cu atâţia ecologişti încercând să ne oprească să  aruncăm cojile de banană pe jos, intustria auto este o mare parte din societate. Dar din păcate, în timpuri grele ca ale noastre, când preţurile de benzină explodează în fiecare zi, această industrie se duce încetul cu încetul de râpă. Adică, în câţiva ani sau poate decenii, nu o să mai vezi vreun V8 italian mârâind pe străzi, nu o să mai vezi piloţi de Nascar buşindu-se unul în altul la 300km/h, nu o să mai vezi nici un german ţâcnit punând un motor de bombardier german din Al 2-lea Război pe un şasiu din 1908 şi 4 roţi, şi nici nu o să mai vezi maniaci la televizor făcând backflipuri duble într-un Vauxhall.

Asta e, desigur, din cauza că resursele planetei nu sunt infinite ca în Starcraft. Şi atunci este timpul să te gândeşti la viitor. Iar acum un ecologist ar zice "Aha, dar nu te-ai gândit la maşinile electrice!". Nu. În contrar a ce majoritatea oamenilor gândesc, maşinile electrice nu sunt viitorul. Şi am să vă zic de ce. În primul rând, autonomia maşinilor electrice e mereu foarte mică. Adică trebuie să mergi 200km iar apoi să găseşti o priză şi să stai 13 ore ca maşina să se încarce ca să poţi porni din nou. Foarte frumos. În plus, să nu credeţi că sunt fiabile, pentru că bateria unei maşini electrice ţine în medie cam vreo 5 ani. Asta înseamnă că la fiecare 5 ani trebuie să-ţi arunci bateria veche şi să-ţi iei una nouă, şi nici să nu vă gândiţi la cât de scumpe sunt. Şi ştiu că atunci când îţi iei o maşină electrică statul îţi dă vreo 200 de euro bonus pentru că nu are emisii. Frumos, dar costul total pe câţiva ani e incredibil, ne luând în calcul că toate maşinile electrice sunt foarte scumpe şi nici nu sunt ce ai zice, "rapide". De aceea maşinile electrice nu sunt o bună iniţiativă pentru viitor.

Dar, mai este o soluţie. Hidrogenul. Să vă explic, Honda, o companie pe care se poate să fi auzit, a început să facă o serie de maşini prototip pe hidrogen. Hidrogenul poate fi o sursă de energie foarte bună, fiindcă se găseşte practic oriunde în univers. Inconvenientul este că mai mereu el e legat de altceva, cum ar fi in apă, e legat de  o moleculă de oxigen. Aşa că trebuie să desparţi chestiile legate de el ca să-l poţi folosi, ceea ce nu e destul de uşor. De acea nu vedeţi staţii de hidrogen în benzinării. Există, dar foarte puţine. Totuşi, Honda o are bine cu iniţiativa asta, şi poate în câţiva ani noi idei vor fi puse în practică, pentru a păstra plăcerea de a te uita la motorsport fără să te sinucizi, şi de a nu sfârşi cu toţii în Priusuri cu o doamnă japoneză asurzindu-te din oarecare motiv.

Deci, cred că asta a fost tot ce aveam de zis, mă voi întoarce curând în patria mea falnică pentru un timp, şi voi continua să postez lucruri iniţiative şi fără sens mai des. And as always, best video ever.

marți, 8 mai 2012

The East and the West

Salutări tovarăşi, azi, fiindcă e înainte de Ziua Victoriei, am decis să fac un post despre Europa. În acest post vă voi vorbi despre diferenţele între noi şi Vestul, de ce majoritatea ne urăsc, şi câteva amintiri din istorie.

Deci, dacă nu v-aţi dat seama, Vestul şi Estul sunt destul de diferite, nu numai din punct de vedere financiar. Nu suntem dezvoltaţi la fel, de exemplu, când în Vest era Revoluţia Industrială, noi încă ne băteam cu turcii. Desigur, avem cu toţii avantajele noastre, chiar dacă Vestul s-a dezvoltat mai bine economic, noi nu suntem aşa departe, sau măcar, nu eram. Luaţi România de exemplu, la începutul secolului 20 noi eram o ţară foarte înapoiată, cam ca majoritatea Africii azi, dar chiar înaine să ajungă Ceauşescu la putere, eram aproape de standardele Vestului, ceea ce înseamnă că s-a muncit odată în ţara asta. Doar că noi am avut o istorie cam controversată cu Estul, am fost prieteni, apoi ne-am duşmănit, apoi am fost iar prieteni, apoi s-a întâmplat revoluţia. Oricum, back on topic, nu îmi pasă că Vestul ne crede inferiori, desigur că nu avem maşini aşa faine, sau staţiuni aşa de bune, dar  eu sunt mândru că sunt din Europa de Est şi că demnitatea şi cultura mea sunt aduse în Vest, ca să le arăt retardaţilor ăştia că nu suntem nişte hoţi.

Majoritatea celor din Vest (şi majoritatea Europei) cred că suntem nişte ţărani împuţiţi, că ţara noastră e plină de ţigani şi de hoţi, şi asta ne face pe toţi trişti. Desigur, toate ţările au lucrurile ei rele, dar serios, măcar du-te frate şi vino la noi să vezi înainte să începi argumente stupide.

Nu zic că urăsc tot vestul, şi el are chestii bune, ca Italia, cu accentul lor, mâncarea şi oraşele lor epice. Aş zice că îmi place de germani, dar nu o s-o fac. Desigur, ei sunt cei mai buni ingineri în mecanică, şi au cea mai bună bere şi multe altele, dar cum se zice, ce s-a întâmplat nu se uită.

Estul are multe lucruri fascinante de care cei din Vest nu ştiu sau nu le pasă, de exemplu Turcia, vestul Rusiei sau chiar şi Transilvania. Ei nu au suficientă cultură pentru asta, şi aici mai e ceva. Cum dracu' să stai într-una dintre cele mai bogate ţări din lume şi să nu ştii nimic despre cei din afară sau măcar să ştii să comunici în altă limbă, că doar nu eşti tu singur pe planetă? Eu, care vin din est, care am făcut numai 2 ani de franceză la şcoală vin în ditamai dezvoltata Franţa şi sunt mai bun decât mai mult de un sfert din ei la limba lor maternă. Să nu mai pomenesc de alte limbi. Adică no, eşti din Vest, dar măcar să ai şi tu ceva cultură, mă, că o să-ţi folosească, să nu-ţi faci ţara de ruşine când toţi dintre voi ajungeţi să lucraţi la McDonald's. Şi, în plus, majoritatea sunt ignoranţi, adică mie îmi zic că sunt un hoţ, iar cu un marocan din ăla jegos n-au treabă. Amu' serios, aveţi şi voi ceva respect, că doar noi, alături de fraţii noştrii din Est v-am salvat fundurile de nazişti, că doar Berlinul nu s-a distrus singur. Cred că lumea ar trebui să-şi deschidă ochii şi să înceapă să gândescă.

Oricum, cam astea sunt opiniile mele, o să vorbesc şi despre americani într-un post în viitor, aşa că am să închei acest post cu un best video ever.



miercuri, 2 mai 2012

Black Ops 2 Reveal Breakdown!


Salutări tovarăşi, azi e ziua pe care a aşteptat-o toată lumea, sau măcar cei din comunitatea CoD, oricum, ieri seara pe TNT a fost reveal-ul la noul Call Of Duty şi sunt super întuziasmat acum că de-abia pot scrie corect.


Desigur, pentru cei dintre voi pe care nu l-au văzut, here's a link. Oh, and another. Tot ce pot zice e că trailerul m-a făcut să-mi schimb pantalonii de fericire, dar pe lângă asta, Call Of Duty a dezvăluit şi un trailer cu povestea, sau mai bine zis e un Interactive trailer, la care o să vă dau link chiar aici, el vă va vorbi în detaliat despre asta. A, şi mai avem şi un interviu despre multyplayer aici.

Deci, dacă încă nu aţi dat click pe linkuri şi mă aşteptaţi să zic ceva complet retardat şi fără sens atunci o să continui. Nu am să vorbesc prea mult despre trailer în detaliat pentru că e foarte mult de zis, dar am să încerc măcar să zic câte ceva. După cum aţi văzut, Treyarch încearcă ceva nou şi ne trimite în 2025 să ne jucăm cu roboţei. Şi dacă nu v-aţi dat seama încă majoritatea roboţeilor ăia din trailer vor fi foarte probabil killstreak-uri în multyplayer. Şi mai sunt şi nişte cai. Şi Frank Woods vorbind.

Oricum, mie îmi place la nebunie trailerul şi că Treyarch se investeşte să ne aducă tot ce pot mai bun, aşa că dacă vreţi să fiţi la curent cu ştirile despre acest subiect, puteţi să-i daţi follow pe Twitter la @DavidVonderhaar (bossul de le Treyarch), cred că o să mă opresc din scris amu şi o să aştept mai multe informaţii cu care o să vă ţin la current pe Twitter şi Facebook. A, şi înaine să termin postul, uite o poză cu Rambo ca să vă motiveze:




luni, 30 aprilie 2012

Ghost Stories and Creepy Dreams - Part 1

Salutări tovarăşi, am revenit acum la programa normală iar azi aş vrea să vă vorbesc despre ceva ce nu am văzut mulţi oameni vorbind. Sunt coşmarele alea ciudate care îţi rămân pe conştiinţă, şi bănuiesc că nu vă place deja subiectul ăsta dar nu vă speriaţi, nu o să fie nici un fel de pop-upri sau câcaturi dinalea.

Ok eu deabicei nu fac posturi pe care nu le găsesc amuzante sau iniţiative într-un fel, dar m-am gândit că asta ar fi interesant şi sper să vă placă. Oh, şi btw, tot ce e povestit în seria asta sunt poveşti adevărate, că doar n-oi fi eu aşa de retardat să vă fac poveşti de noapte bună.

Deci, prima dată aş vrea să vă zic că familia mea e genul la care schimbarea e importantă. Adică ne-am mutat de multe ori şi e destul de normal. Majoritatea locuinţelor în care am stat nu păreau a fi destul de neobişnuite, în afară poate de apartamentul de la Galaţi la blocul Bistriţa (nr. 4 parcă era). Scara aia arăta de parcă era scoasă dintr-un film horror tailandez, iar forma apartamentului era un pic cam ciudată. Nu o să vă explic forma în detaliu fiindcă nu am atâta timp, oricum, era totuşi amplasat destul de bine, în spatele Palatului Navigaţiei şi la stânga de Icepronav (o întreprindere destul de întinsă). Nu am zis niciodată că mi-a plăcut cartierul acela, era ca dracu', dar no. Revenind la subiect, în acel apartament eu dormeam în camera de lângă cea a surorii mele, aveam şi un balcon mic în dreptul patului meu. Însă într-o noapte, nu-mi amintesc exact când era, dormeam liniştit, în patul meu confortabil când aud un zgomot din bucătărie. Nu l-am luat în seamă, credeam că sunt părinţii sau ceva, dar apoi un alt bubuit a răsunat. Aşa că m-am sculat din pat şi m-am dus în bucătărie. Când am ajuns şi am deschis lumina, am văzut câteva tigăi pe jos, zicându-mi că nu era nimic, aşa că m-am întors în pat. După câteva minute, aud ceva din sufragerie (unde dormeau părinţii) şi mă duc să văd. Când ajung nu văd pe nimeni. M-am uitat în toată casa, dar nu era absolut nimeni acolo. Apoi am zis că poate s-au dus pe la bunici pentru ceva urgent sau poate eram somnambul, aşa că m-am dus din nou în pat. Când am ajuns în pat, care,  cum am zis, e perpendicular acelui mic balcon, am zărit ceva uitându-se la mine din balcon. Aşa că am deschis uşa de la balcon şi nu era absolut nimic, chiar dacă pot să vă jur că am văzut ceva, iar după aceea am auzit un fel de ţipăt, nu sunt sigur dacă era de animal sau om (btw, nu aveam animale în casă) aşa că, fiindcă eu sunt o p**dă fricoasă, am decis să stau sub plapumă, uităndu-mă cu un ochi prin cearşaf. Şi când numai se repede ceva şi se izbeşte de uşa mea (uşa era de lemn cu o parte de sticlă) iar apoi m-am pişat pe mine când chestia aia îmi deschide uşa încet, cu tot cu scârţâitul ăla al ei, eu eram absolut îngheţat şi vroiam să mor cât de repede, imaginea îcepea să mi se înceţoşeze de frică cănd am văzut un păr foarte lung şi negru la colţul uşii.

După asta nu-mi mai amintesc absolut nimic, din păcate, doar că dimineaţă m-am trezit la vreo 1.50 m de pat, chiar sub calorifer. Încă cred că probabil asta o fost ceva vis forte realistic, că poate am devenit psihopat sau ceva, fiindcă a doua zi toată lumea era în casă şi nu au auzit nimic, ceea ce încă mă face să cred că am devenit nebun. Tot ce zic e că nu o să mă mai întorc niciodată în casa aia.

Oricum, Sper că asta nu v-a speriat prea mult şi o să continui această serie regulat, aşa că pentru a vă înveseli sufletele, un best video ever

duminică, 29 aprilie 2012

Guest Post: Toţi greşim câteodată

Datorită faptului că toţi suntem oameni, majoritatea, ca mine şi ca tine, greşim câteodată. Dar din fericire (sau păcate pentru ei), unii greşesc atât de tare încât provoacă nenumărate râsete şi păreri din partea celor care asistă la actul întâmplat. În continuare am o colecţie adunată din dosarul cu capturi de ecran şi din nenumăratele clişee pe care le întâlnesc mai zilnic.

Accidentele

De obicei ele se petrec fără consimţământul omului, asta făcându-le şi mai amuzante. E penibil din partea cuiva totuşi a se lovi sau a face gesturi periculoase doar din cauză că cineva l-a "provocat". Să nu uităm că şi cea de-a doua parte reprezintă o parte din greşelile tipice făcute de oameni , ceea ce-i face din ce în ce mai proşti. Dar asta nu-i exceptă pe cei din prima grupă, care de obicei se cred prea aroganţi şi presupun că pot face lucruri supraomeneşti, de asemenea pentru a impresiona o fată/grupul cool de băieţi de la cantină/Fuego.

Pot să spun că aproape fiecare dintre cei care citesc acest post au râs la cel puţin un video în care cineva era accidentat. Eventual, v-aţi şi simţit rău. Eu nu, pe de altă parte. E vina lor că nu au prevăzut asta, nu putem condamna gravitaţia la închisoare. Sau chimia, pentru faptul că ar putea combina înălbitor şi amoniac (încercaţi asta, vă iese cel mai bun parfumant de baie) sau nitroglicerină cu banane (veţi avea cele mai bune fursecuri). Aşa că vă îndemn să chicotiţi măcar atunci când o persoană greşeşte. E meritul lor. Dar să nu exageraţi prin asta, că deveniţi cei mai nesimţiti oameni.

Erorile gramaticale

Eu încerc pe cât posibil să scriu cât mai corect din punct de vedere gramatical, se poate şi mai bine, dar în principal n-o duc rău. Spre deosebire de alţii, care mai saltă o virgulă, mai mănâncă un i sau scriu într-un limbaj variat în semne inexistente sau folosite în proporţii mici în limba noastră. Dacă limba română e ca mierea când ar trebui vorbită, voi aţi avea gust de câcat pe limbă. 

În principal, încerc să-i evit pe cei care comunică astfel, dar ei pur şi simplu îţi sar în faţă şi nu-i mai poţi uita vreodată. 





Participarea la subiecte care nu te cuprind

Chiar mă distrează cei care încep să contrazică alţi oameni, doar pe motivul că sunt căpoşi şi îşi păstrează doar părerea proprie. Mai ales când îi vezi vorbind public, îţi vine să le dai în cap, dar apoi realizezi că nu are rost şi râzi. Din nou, pentru că ei merită. 

Dacă îţi ţii părerea ta cum că Pământul e plat şi cum 2+2*0=0, atunci ar trebui să-ţi fie ruşine de tine. Poate şi să iei aminte să nu mai greşeşti următoarea dată. Dar, după firea lor, vor repeta probabil greşeala la infinit, nepăsându-le de ce le zic alţii.


Discuţiile pot continua pentru mult timp, mai luaţi câteva imagini:


Continuând astfel, aş putea să adaug câteva lucruri pe lista mea, pentru că sunt sfătuitor-maestru-şaman-samurai-sensei-sumo bătrân:

1. Nu staţi în locuri precum pasaje unde sunt blocuri în raza de acţiune a unor oameni ce ar putea arunca cu pungi cu apă/dovleci/pepeni/furculiţe. 
2. Dacă deţii un DSLR, NICIODATĂ să nu îţi faci poze în oglindă. Sau în general, nu vă faceţi poze în oglindă. De altfel, încearcă să focalizezi, nu vrem să vedem o fotografie înceţoşată.
3. E perfect normal să te dai cu parfum, dar crede-mă că nimeni nu vrea să-ţi simtă urma de miros când eşti la 5 metri de ei. 
4. Dacă ţii neapărat să asculţi muzică pe stradă, fă asta folosind căştile.
5. Vorbind de căşti, nu merită să-ţi iei Beats by Dr. Dre. Asta se aplică la multe alte elctronice. 
6. Nu te băga într-o discuţie dacă nu ai niciun argument valid doar de dragul că prietenul tău are şi vrei să-l susţii.
7. E de preferat să gândeşti înainte de a vorbi sau a scrie. În scris e chiar mai uşor, şi tot greşim. 
8. Nu, dacă ai 48 de kg şi 1,60 m, nu eşti grasă.
9. Nu cred că are rost să scrii "no edit" la o poză de care şi un orb îşi poate da seama că n-ar nici urmă de Paint.
10. Deşi câteodată nu pare, oamenii sunt mai importanţi decât animalele.
11. Dacă eşti batjocorit din cauza aparenţelor tale, mai uită-te în oglindă, nu doar îi face pe alţii idioţi.
12. Muzica e subiectivă, cu o măsură. 
13. Dacă dai copy & paste nu îţi asuma drepturile pentru respectivul text.
14. Aminteşte-ţi că o dată ce ai postat ceva pe internet, va putea rămâne acolo pentru tot restul timpului, indiferent dacă îl ştergi sau nu.
15. Nu lua în serios toate lucrurile, oricât de serios ţi s-ar părea că îţi sunt comunicate.
16. Încearcă să-ţi imaginezi eventualele replici pe care ţi le-ar putea da o persoană dacă argumentezi ceva. Mai gândeşte-te apoi dacă vrei să mai zici ceva.
17. Dacă râzi de ceva, nu începe să plângi atunci când acel lucru râde de tine.
18. Deci ai numărul maxim de prieteni pe facebook, din care cunoşti 15, şi te resemnezi că măcar ai like-uri? Te pierzi pe undeva. 
19. Stereotipurile sunt făcute după lucruri reale, ţineţi cont de asta.
20. Telenovelele sunt idioate. 

Acestea fiind spuse, eu m-am cărat de aici. Nu e necesar să mă semnez, vă prindeţi voi cine a scris.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Leapşă thingy or whatever...

Salutări tovarăşi, postul de azi se va inspira din postul tovarăşului meu Mircea. Vreau să ştiţi mai multe despre mine şi în plus plouă afară deci no, să începem:

1. Care e primul lucru care îți place să-l faci când te trezești?
MĂ PIŞ.
2. Băutura preferată?
Dr Pepper!
3. Mâncarea preferată?
Pizza, cu orice ar fi dar să fie picantă.
4. Condimentul preferat?
Tabasco.
5. Snack-ul preferat?
Doritos cu sos de chilli :D
6. Melodia preferată?
Am mai multe favorite defapt, unele dintre ele ar fi: Suicide Silence - Unanswered, Carnifex - Until I Feel Nothing, Cannibal Corpse - Demented Agression,  Bloodbath - Soul Evisceration, The Black Dahlia Murder - What a Horrible Night to Have a Curse etc.
7. Materia preferată?
Spaniolă ftw!
8. Vestimentația preferată?
Shoesi, blugi strâmţi, tricou şi un hanorac depinde de vreme.
9. Hobby-ul preferat?
Masturbating.

Asta o fost cam tăt aşa că sper că v-a plăcut, vă invit să faceţi şi voi chestiia asta pe blogurile voastre, şi dacă vreţi să mă întrebaţi mai multe chestii fără sens puteţi s-o faceţi pe Twitter @StefanGbr sau pe messenger la stefiii13 sau oriunde drecu' vreţi numai nu mă faceţi să mă logez pe MySpace, vă rog. Şi ca să nu uit, un best video ever.




duminică, 8 aprilie 2012

My Family Origins


Bine v-am găsit tovarăși, azi am un nou post pentru voi destul de interesant. Azi vă voi povesti despre originile mele, de unde mă trag și tot ce au făcut strămoșii mei, sau măcar cât îmi amintesc din poveștile bunicii.

Deci, să începem de la prezent, dacă nu știați, am o soră și doi părinți actualmente în viață trăind ca o familie pe coasta franceză a Atlanticului. Mai am și bunici, iar aici începe să se complice. Bunicul meu din partea tatălui e ucrainean (ca și toți părinții/bunicii lui), el s-a refugiat în România, împreună soția sa, prin anii 40 ca să scape de război, trăind și acum la 73 de ani în Galați. Ce mai știu e că au abandonat casa în care stăteau în Ucraina, luând numai câteva lucruri cu ei, care acum le au în Galați. Bunicul e un tip destul de tare după ce îl cunoști, îi place să facă opere de artă ciudate și să meargă cu motoreta lui cu roți roz. Nu știu prea multe despre bunica mea din partea tatălui, doar că are și a avut niște rude din Polonia, cam atât. Bunica din partea mamei s-a născut la Ostrov, la granița română -bulgară, mama ei era din Rusia, iar tatăl român. Vărul tatălui ei era rus și el, a fost în Armata Rusă la viața lui, a fost și în Primul Război și a supraviețuit din câte știu, dar a murit mai încolo de tuberculoză. Bunica a mai avut și ceva rudă austriacă, care a fost în nu știu ce război alături de naziști, ce coincidență. Restul familiei bunicii erau un amestec de ruși și români în general. Bunica mea a avut și doi soți, primul, pe nume Jan, a murit într-un accident de mașină într-o iarnă pe când mama mea era mică, iar al doilea, la care nu-mi mai amintesc numele, a murit de cancer de creier înainte să mă nasc eu. Acum că-mi dau seama, mulți dintre strămoșii mei au murit de boli incurabile (măcar la acea epocă) și asta e cam nașpa. Oricum, sper să le zic și copiilor și nepoților mei, sau mai bine zis să îi plictisesc de moarte cu povești despre avioane de vânătoare.

Oricum, cred că am zis cât îmi amintesc, așa că vă las ca de obicei cu un epic best video ever.

vineri, 30 martie 2012

The Good Ol' Days


Salutări tovarășilor, azi am un post interesant și un pic nostalgic pentru voi. A, și dacă nu știai că a fost ziua mea joia trecută, amu știi.

Deci, azi vom vorbi despre zilele când eram tineri pionieri, când Yu Gy Oh și Duel Masters erau cele mai cool lucruri existente, de zilele alea de care ne amintim cu toții și dorim să le retrăim. Părinții și bunicii mei mereu îmi ziceau (și continuă să-mi zică) că copilăria e numai odată, și e destul de scurtă, așa că nu o risipi. Și pe măsură ce crești îți dai seama că aveau foarte mare dreptate. Nu încerc să sun ca și cum aș avea 40 și ceva de ani, dar nu puteam să zic altfel.

Îmi amintesc de exemplu când aveam primul calculator, ce era foarte badass pe atunci, și mă jucam Mortal Kombat 4 cu un prieten pe când eram la Galați. Sau cât mă speriam (și încă mă speriu) când mă jucam Resident Evil 3 Nemesis. Sau când am avut primul meu GameBoy. Acelea erau frumoase zile de gaming.

Dar nu voi vorbi numai de asta, dar și cum lumea mi se părea la acel timp. Păi, când eram eu prin clasa întâia, cam așa, mi se părea că pentru a ajunge ceva în viață trebuie numai să te rogi pentru asta. Sau că dacă scriai cu markerul pe un CD un nume de ceva joc el va apărea ca prin minune. Pe atunci vroiam să fiu un pilot de raliu recunosc, dar nu disconsider această opțiune nici acum. Îmi plac mecanica și mașinile foarte mult, ma ales dacă e ca și în Dirt sau așa ceva. Mă rog, revenind la subiect, zilele acelea erau poate cele mai frumoase zile din viața noastră, adică, nu aveai de făcut teme, puteai să te joci afară cu prietenii toată ziua, puteai să dormi cât vrei, și pentru că erai pitic toată lumea te admira. Era frumos, și încă ceva, poate aș fi doar eu, dar pe atunci mi se părea că sunt destul de înalt (fiindcă mai toți colegii erau ca mine) iar acum când mă uit la copii de azi de vârsta pe care o aveam realizez că eram numai o furnică printre giganți, sau doar copii de azi sunt niște minioni sau ceva.

Timpul trece repede (mai ales pentru mine) și trebuie să-l folosești cât de mult posibil, mai ales când ești copil. Și trebuie să te distrezi, să faci tot ce poți pentru a te bucura de aceste momente, și nu lua niciodată viața prea în serios, really. Ok, normal nu eu sunt persoana care ți-ar zice asta dar îmi place să dau oamenilor sfaturi de viață, și înainte să mai sap mai adânc în acest subiect, de care am să vorbesc poate altă dată, am să închei acest post cu un best video ever.

marți, 20 martie 2012

Stereotypes and racisim

Salutări tovarăși, azi vreau să vorbesc despre un subiect foarte popular în zilele noastre, stereotipurile. Amu, dacă nu știi ce sunt astea, ar trebui să cauți pe Google sau ceva. Ca o definiție mai scurtă, un stereotip este cum ai zice că un grup de persoane/chestii etc. este cumva (insert adjective here) doar pentru că un element din acel grup are acea particularitate. Adică e ca și cum ai zice că australienii sunt sclavi doar pentru că se trag din coloniști britanici sclavi, sau că toți gamerii sunt grași și nu au viață. Eu de exemplu sunt un gamer și după cum mă știți, am o viață socială și nu cântăresc 150kg.


Aceste lucruri sunt în general legate de rasism. Ce nu e bine la asta e atunci când, de exemplu, să zicem că ești american și urăști mexicanii pentru că îi crezi niște imigranți împuțiți. Și când faci asta, e ca și cum ai trata acele persoane ca pe nişte lucruri, cum le-ai dezumaniza. Adică ai zice ceva ca și "tu nu ești din grupul meu, nu meriți să fii cineva, gtfo" și asta nu e bine. E ca și soldații, dacă știți din Call of Duty, că după ce omori un inamic personajul strigă ceva de genul "tango down!" iar asta e pentru a trata persoana omorâtă ca pe un lucru, pentru ca acel soldat să nu se simtă rău pentru că i-a luat viața persoanei implicate, adică să nu o aibă pe conștiință. Nu vreau să zic că soldații nu au inimă sau altceva, îi respect pentru patriotismul lor și sentimentul de a-și apăra țara, pentru care nu am nimic împotrivă. 

Dar zic că tu, oricine ai fi, orice rasă ai avea, nu ar trebui să insulți pe cineva așa. Ok, dacă e pe post de glumă înțeleg, dar nu într-un mod ca cel de mai sus. Chestii din astea se întâmplă mereu, de exemplu, când am venit eu aici în Franța, ceilalți care știau că vin credeau că sunt un țigan sau ceva. Și asta urăsc. Pentru că destui oameni care nu au fost niciodată în țara noastră glorioasă ar crede că e plină de țigani. Adică te-ar face pe tine, mine și pe toți românii ca acei paraziți ai societății (nu mă refer la toți aici, poate există și țigani buni, pe undeva, cred). Și ce e și mai rău e că aceste chestii, indiferent de cine vorbim, se răspândesc și încearcă să facă mai ales națiuni întregi de căcat, ca în cazul nostru. Ca și Hitler de exemplu, care a omorât 6 milioane de evrei doar pentru că nu-i plăceau. Și să condamni 6 milioane de persoane așa e chiar nebunie. 

Oricum, eu mi-am exprimat punctul de vedere și poate am schimbat un pic gândirea unora dintre voi, am să închid acest post ca de obicei cu un best video evar.

joi, 15 martie 2012

Awkward Situations: Parties and others

Deci azi vreau să fac un post despre ceva ce vroiam să vă vorbesc cu ceva timp înainte dar mi-o fost lene să scriu. Deci, cred că cu toții am fost în situația asta. Ești la o petrecere cu un prieten, nu cunoști multă lume, iar prietenul tău dispare ca un ninja și apoi ajungi să fii acel tip care stă în colțul camerei și nimeni nu vorbește cu el. Sau la cinema când prietenii tăi te lasă să putrezești pe scaun în timp ce ei stau cu niște tipi de care nici nu știi. Și nu, nu ești singurul.

Știu, e cam jenant când se întâmplă, adică cel mai bun caz e ca prietenii/prietenul să te introducă persoanelor ălora și apoi să mergeți la o bere. Dar asta nu se prea întâmplă.

Desigur că dacă te prinzi într-o situație jenantă ca asta logic ar fi să socializezi cu tipii ăia, dar deobicei eziți s-o faci. Știu, e frica că ăia nu te vor accepta zicând să-ți sugi p**a și lăsându-te să te descompui în colț.  Cel mai bine e să mergi undeva unde știi destulă lume, nu numai pentru ce am zis mai devreme, dar și dacă intri în probleme, cineva să-ți țină spatele. Eu sunt destul de social, îmi place să-mi fac prieteni așa cât îmi plac prăjiturile jafa, mai ales aici, într-o țară străină (că îmi place să le zic povești despre al 2-lea război no).

Dar situațiile astea nu sunt numai cu prietenii, ele pot fi oricând, oriunde. Până și la școală, când din greșeală îi zici profesoarei tale "mama" și te faci de căcat (sper că nu sunt singurul aici). Sau, desigur, în grădiniță. Grădinița este locul unde multe lucruri ciudate se întâmplă. Îmi amintesc de exemplu că odată un coleg s-a vopsit complet în albastru și apoi a mâncat un vierme(true story) și nu, nu am fost dat la un azil de nebuni.

Chestii dinastea se vor întâmpla tot timpul, dar până la urmă după ceva timp o să stai cu niște prietenii tăi idioți și o să-ți amintești de ele în timp ce râzi de tine însuți. Defapt, cel mai bine este când te îmbeți ca prostul de nu mai știi de tine, și apoi te teleportezi la spital după câteva ore (GTA refference anyone?). Pentru că așa nici nu-ți mai pasă de ce ai făcut, chiar și dacă ai violat un animal. Nu cred că mai am altceva de pus în postul ăsta așa că termin, as always, cu un best video evar. Peace!

duminică, 11 martie 2012

My Injury Log

Salutări tovarăși și bine v-am găsit cu un nou post. Azi vom vorbi despre experiențe personale, mai ales cele dureroase, adică un injury log, deci hai să începem.


Cea mai veche rană/căzătură/călătorie la spital pe care mi-o amintesc este când aveam vreo 5-6 ani sau așa ceva. Eram pe bicicleta mea, care avea oglindă retrovizoare (ce vreți amu, eram mic) și eram pe faleză (pe atunci locuiam la Galați). Și eu cât de deștept eram m-am decis că ar fi bine să mă holbez la oglinda aia pentru că-mi puteam vedea tața în ea. Și nici măcar n-am observat că mergeam așa repede. Și până la urmă buff, am căzut. Numai că trebuiam eu să cad undeva unde cineva o spart o sticlă de ceva, ca să fie mai de căcat. Până la urmă am ajuns la spital cu o tăietură de mi se vedea tibia plină de cioburi, și până la urmă doctorii ăia mi-au scos cioburile, mi-au închis tăietura și mi-au pus câteva zeci de cusături. 


No, apoi, pe la 10 ani eram tot în Galați, jucându-mă afară cu niște prieteni în spatele blocului. Și ce idee genială mi-o venit mie să merg pe marginea aia de beton care se situa la vreun metru 20 de sol. Și așa că, eu crezându-mă Superman, pe la mijloc m-am împiedicat de o piatră și am căzut drept ca o săgeată de darts în beton. No și după ce m-am ridicat cu partea dreaptă a feței acoperită în sânge, am urcat în bloc la bunica și ghiciți unde am mers, la spital. Și după ce acei oameni cu măști pe față mi-au scos tăte pietricelele din cap și mi-au cusut capul și partea mea dreaptă de față, arătam ca un zombie la școală, nu serios. 


Apoi, iară în Galați, pe timpul în care mă credeam parkourist, eram singur afară într-o zi cu soare și am văzut un perete de vreo un etaj și ceva perfect de sărit peste. Și cum eu nu-mi învăț niciodată lecția, am decis s-o fac. Și din toate aterizările nereușite fix asta o trebuit să fie. Și așa mi-am fracturat glezna dreaptă, făcând încă o călătorie până la spital unde nici nu-mi mai amintesc prea multe din ce s-a întâmplat acolo. Tot ce știam e că o durut ca p**a, nu serios. Și că am niște cuie de titan pe undeva pe acolo. Și de atunci de fiecare dată când îmi mișc glezna aud un poc.


Și ultima și probabil cea mai dureroasă, era în 2010 parcă, în Bistrița, veneam de la școală pe bicicletă, și eu deștept nu m-am uitat în față să văd că era o groapă pe acolo. Și ce mai bună metodă de a-ți scoate dinții decât să faci surf cu fața pe ciment. Și asta am și făcut. Și, după o călătorie la dentist, unde mi s-au refăcut doi dinți din față și mi s-a cusut o parte din  interior o buzei, a trebuir să arăt ca dracu pentru următoarele săptămâni, și eu de firea mea, cum nu-mi învăț lecția niciodată, o să mai fac destule călătorii cu ambulanța până mă fac bătrân și putrezesc.


Dar no, asta-i viața, câteodată ne mai lovim, uneori mai tare, alteori și mai tare. Dar am să mă opresc să mă cred Shakespeare și am să închei postul acesta cu un best video evar.

vineri, 2 martie 2012

Lucruri care mă enervează în viaţă 12: Vremea


Salutări tovarăşilor mei şi, deci, am decis să continui seria mea de posturi cu "Lucruri care mă enervează în viaţă". Ştiu că a trecut ceva timp de când am mai făcut un post aşa, dar no, să trecem la subiect.

Deci, pentru că pe ştirile române văd că tătă lumea se plânge de acelaşi lucru (înafara parlamentului) am decis să vorbesc şi eu de el, vremea.
Ştiu că la voi nu e cea mai bună vreme chiar acum, că vă doriţi să se ducă la mama dracu' şi să vină vara. Măcar eu sunt norocos, pentru că în timp ce voi îngheţaţi până-n unghii de cancerul de afară, eu stau chill afară la 15-19 grade, fără să-mi pese de nimic. V-aţi dori să fiţi în locul meu acum, nu?

Ok, am să încetez să mă laud pentru că nici mie nu-mi place vremea câteodată. Mai ales iarna trecută (e deja martie dacă nu v-aţi dat seama). Vreau să zic, singurele lucruri pe care le poţi face iarna, când e frig şi zăpadă (măcar în cazul vostru) e să-ţi iei placa, să te sui pe un munte şi să te distrezi coborând. Şi poate bătăile cu bulgări de zăpadă. Păcat doar că aici nu ninge niciodată, şi când zic asta mă refer chiar că niciodată. Dar dacă ar ninge, aş avea vacanţă toată iarna pentru că cei cu autobuzele şcolare (da, avem aşa ceva aici dacă nu ştiaţi) le opresc circulaţia doar dacă aud cuvântul "zăpadă" la meteo, şi nu vă mint aici.
Toţi ne dorim iarna ca vara să vină şi să ne încălzească posterioarele îngheţate iar vara toţi ne dorim să vină iarna să ne scape de vremea deşertică de afară. Eu cred că ai mult mai multe de făcut şi e mult mai fain vara (sau în general când e cald dar mai ales vara) pentru că 1. nu ai şcoală  2. e cald deci poţi face cam tot ce vrei şi 3. nu ai şcoală. Şi de parcă iarna poţi fugi ca un nebun pe stradă fără tricou dând câte un high five la cine trece pe stradă.

Dar cel mai naşpa e când plouă. Şi mai ales când e cald şi plouă. Şi asta e cam naşpa, fiindcă locuiesc la ocean, iar ploile sunt cam neprevăzute pe aici. Poate în afară de iunie-iulie fiindcă atunci aici e mai uscat decât în Death Valley. Dar totuşi mii de oameni vin pe aici atunci doar ca să se relaxeze pe nisipul încins şi să se înece în soluţie de piele.

Oricum, cred că am zis destule şi cred că o să mă înjuraţi destul pentru că aici vremea e aşa faină, dar mai bine v-aţi vedea de ţurţurii voştri şi lăsaţi-mă să mă bronzez. Şi ca de obicei, best video ever.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Yes, religion...


Deci, după ce mi-am căutat până în scrupulea minţii (nu sunt sigur dacă asta e chiar o expresie) mi-am găsit o idee nouă pentru a vă scrie pe blog. Şi înainte să continui, am să vă reamintesc că nu vreau să îndemn pe nimeni nimic, nu vreau să ofensez pe nimeni, iar dacă nu-ţi convine atunci GTFO, e blogul meu şi am dreptul să scriu ce vreau. Plus nu mai aveam idei şi îcepeam să mă uit la episoade din My Little Pony în speranţa că voi găsi una.


Deci, religia, a fost pe-aici de câteva mii de ani, a cauzat nenumărate războaie şi Timpurile Întunecate din Evul Mediu. A omorât mulţi oameni valoroşi ai societăţii şi a fost mereu (şi cred că va fi) împotriva ştiinţei şi a tot ce e real. Cam ca un idiot cu iniţiativă (no offence).

Şi doar pentru că sunt ateu să nu vă gândiţi că urăsc pe toată lumea şi doresc să putreziţi în iad. Asta e greşeala pe care mulţi o fac, confundă ateismul cu antichristul. Adică dacă cineva ar zice ceva ca "F**k god!" şi apoi toată lumea zice că e un ateu împuţit, pentru că asta nu ar avea sens. Cineva nu ar înjura ceva în  care nu crede, doar dacă e chiar bulversat sau ceva. Ateismul este refuzarea de a crede în dumnezeu (şi ştiu că am scris-o cu literă mică doar ca să vă enervez na) iar antichrist (Slayer de exemplu) este cel ce "îndeplineşte profeţiile biblice referitoare la un adversar al lui Hristos, în timp ce-l ia într-o manieră înşelătoare", adică îl face să pară ca Satana pentru voi. Şi desigur că ei sunt contra creştinismului, dar ateii nu au nimic cu nimeni, ei doar refuză să fie sub acea religie. Sunt lucruri diferite şi ar trebui să învăţaţi diferenţa.

Dar nu o să ne batem capul numai pe o parte din acest subiect, deci să continuăm şi să vorbim despre musulmani. Nu cred că ştiţi asta, dar Turcia vrea să intre în U.E. şi nu este lăsată pentru că turcii sunt musulmani. Şi asta e doar un tip de rasism. Vreau să zic, am întâlnit musulmani prin toată Europa şi niciunul nu s-a dovedit a fi terorist, niciunul nu avea un AK-47 în spate, şi niciunul nu m-a asasinat pentru că aveam altă religie. Sunt oameni ca oricare alţii iar lumea are o privire greşită faţă de ei. Adică, normal că au tradiţiile şi credinţele lor, dar măcar nu se plâng de asta şi încep o bătaie de unii singuri, ca unii creştini pe care i-am întâlnit (again, no offence).

Ce vreau să zic, defapt, e că, indiferent ce religie ai (şi da, ştiu că nu am zis despre toate religiile dar vroiam să vă dau doar exemple), nu contează ce faci, poţi să-ţi aperi religia, în principiu fă ce vrei dar să nu începi o luptă contra alteia din niciun motiv, pentru că se va sfârşi într-un război.

În opinia mea, lumea în care trăim ar fi mult mai bună, precum şi modul în care o trăim ar fi mult mai uşor  dacă religia nu ar fi existat şi ,ca să mai zic odată, asta este ÎN OPINIA MEA. Nu am să dezvolt acest subiect pentru că probabil o să ajung cel mai urât om de toată lumea, doar vroiam să clarific câteva lucruri. Şi înainte de a mă bombarda cu înjurături în comentarii, încearcă să mai citeşti odată postul, şi nu mă pune să-ţi explic ceva retardat până nu ţi-ai clarificat lucrurile. A, şi ca să nu uit, best video evar. Peace!

luni, 6 februarie 2012

School: Now and then


Bine v-am găsit tovarăşi, azi vreau să vorbesc despre ceva ce cred că urâţi cu toţii dar vreau doar să mă laud cu cât de tare sau naşpa e şcoala aici, deci no. 

Cred că cu cu toţii ştiţi majoritatea şcolilor în România: băi împuţite, bătăuşi, nici un pic de ordine etc. Şi ca să precizez din  nou, am zis MAJORITATEA, că poate se scoală unu din nu ştiu unde să-mi comenteze că-i subapreciez şcoala. Desigur, cred că sunt şi şcoli mult mai decente, sau măcar, pentru demnitatea ţării noastre, sper că sunt. 

Nu vreau să critic sistemul învăţământului din România, dar serios, acum vreo 25-30 de ani (a.k.a vremea lui Ceauşescu) şcolile erau mult mai disciplinate. Desigur erau şi exagerări care au fost duse mai încolo de drepturile omului, dar copiii aveau bun simţ, era măcar o ordine acolo. Acum toţi se f*t şi se bat în şcoli, nimănui nu-i mai pasă de nimic. Nu vreau să sun ca un bunic aici, dar, ce e prea mult e prea mult. 

Nu vreau să critic pe nimeni (doar guvernul, desigur) dar trebuie să se schimbe ceva acolo. Nu zic să transformaţi şcolile în închisori naziste, pentru că atunci toată lumea s-ar revolta şi s-ar creea un haos şi mai mare, dar măcar, luaţi exemplu de la ţări mai civilizate, asta ar trebui să fie treaba ministrului şi a guvernului, nu a mea. Ok, acum nu vreau să intru prea mult în politici aşa că o să merg mai departe.


Deci, şcoala de aici, e mai "paşnică" să zic. Păi, în primul rând, arată destul de relaxant (mai ales în interior). Adică, dacă unii dintre voi v-aţi jucat Mirror's Edge, contrastul de culoare din interior e foarte similar. Şi asta e important, ne simţim mai bine într-un loc frumos amenajat decât într-un loc care arată ca un kazamat sau ceva. Şi nu e nunumai designul, ai o curte cu fântână şi 4 mese de ping-pong, există şi cantină, în loc de magazin. Nu e ca la magazin, unde poţi să vii în fiecare pauză să-ţi dai banii pe Kubetti, ci după orele de dimineaţă (8:30 - 12:30, înafară de miercuri) te duci la cantină prietenii tăi stupizi, îţi iei o tavă, iei ce vrei de mâncat şi stai la masă povestind cum ai căzut într-un lac în drumul spre casă când te-ai îmbătat vinerea trecută. Orarul nu e destul de greu, doar că în loc ca profesorul să vină la tine-n clasă la fiecare oră, tu trebuie să mergi la clasa respectivă unde ai ora. Mai diferit dar no, şe să-i faci. 

Totuşi, eu cred că ar trebui să luăm exemplu de la ei şi nu numai, şi să facem şcolile un loc mai bun în care copii nu vor să se sinucidă. Nu zic să aruncăm milioane de euro aiurea pentru nimicuri, dar să-i facem conştienţi pe cei de la parlament că aşa o duceţi greu şi că nu e bine cum e, dar desigur, guvernul e destul de leneş, şi în loc de a face lucruri importante ca asta, ei dau banii pe gogoşi şi prostituate. Oricum, nu ştiu cum o să fie în viitor, la vară de exemplu, dar nu prea îmi pasă, fiind aici eu pot doar să vă zic, voi trebuie să acţionaţi. Şi ştiu că nu puteţi fix amu' cu toate campaniile împotriva ACTA şi din astea. Şi vă susţin, omul trebuie să protesteze împotriva a ce nu-i corect, şi aşa ar trebui să facă toată lumea. E ca în al 2-lea Război Mondial, în afară de faptul că nu eşti într-un Spitfire, nici măcar într-un avion defapt, dar nu contează, pentru că eu susţin oamenii care protestază împotriva a ce nu e drept. Ok, cred că devin umpic cam prea filosof aşa că am să mă opresc pentru că am zis ce aveam de zis. до свидания!

luni, 30 ianuarie 2012

ACTA...here we go again.

Ok, înainte să zici ceva, nici mie nu îmi place să scriu chestii din astea, dar trebuia s-o fac pentru că prea mulţi nu ştiu de ea, aşa că STFU. Deci, pentru cei care nu ştiţi, am să vă las nişte link-uri ([video]  [video]), ca să înţelegeţi pericolul acestui lucru şi ce ar trebui să faceţi. 

Nu e doar "the european sopa", chestia asta e mult mai rea. Dacă v-aţi uitat la videouri (şi vă sugerez să o faceţi) aţi cam înţeles despre ce e vorba. E o conspiraţie, în timp ce noi şi diferite siteuri protestam contra SOPA, tipii ăştia şi-au pus să ne f**ă, încă odată. S-au prefăcut în băieţi buni şi aşa au acum 22 de ţări europeene care au semnat câcatul ăsta. 

Şi nu se opreşte aici. Mai e si Japonia şi Amercia, so shit is getting serious. Ei nu numai că o să ne cenzureze site-urile, dar o să ne şi trimită la pârnaie dacă facem orice fel de sharing sau postăm ceva undeva fără autoriaţie de copyright. Şi o să ne şi distrugă vieţile private, adică o să ne supravegheze fiecare pas, fiecare site pe care îl vizităm 24h/24, 7 zile/7. Şi aşa viitorul nostru şi al generaţiilor viitoare se duce de râpă. Este ca nazismul, există reguli foarte stricte, toată lumea trebuie să le respecte, şi dacă cineva nu le respectă, este împuşcat. 

Asemănător cu şcoala mea. Dar, putem să-i facem faţă. Semnaţi petiţii (Google it) and spread the word! Este important pentru siguranţa noastră şi a internetului nostru. Dacă aţi văut pe 9gag nişte posturi cu tipi purtând măşti Guy Fawkes protestând în Polonia, Franţa etc. ar trebui să le luaţi exemplul. Duceţi-vă la un magazin, luaţi-vă o mască şi protestaţi cu prietenii voştri idioţi pe stradă. Nu serios, alaltăieri, când am fost la Nantes (al 3-lea cel mai mare oraş din Franţa), am văzut nişte tipi făcând acelaşi lucru *true story*. Cui ii păsa că erau 2 grade afară, nu poţi să te gândeşti la vreme când internetul e în pericol. Aşa că m-am alăturat, ceea ce făceau era corect şi vă sfătuiesc să faceţi la fel. 

Nu doar staţi în casă pe mess sau nu ştiu ce, fiindcă aşa nu ajutaţi. Suntem o armată, o armată a Internetului şi luptăm pentru libertate, libertatea informativă şi personală. Reprezentăm majoritatea aşa că nu vom lăsa Parlamentul European să ne ia ce avem mai bun pe lume. E greu să-ţi imaginezi lumea dacă aceste legi vor fi aplicate. Şi de aia vom lupta contra tiraniei (asta îmi aminteşte de Revoluţia franceză [1789-1799] despre care am învăţat la istorie săptămânile trecute :). Deci, nu uita, soarta internetului e în mâinile noastre, din nou, so spread the word and join the revolution comrades!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Robot Unicorn Attack!

Ok, să începem cu o povestioară, ca deobicei. Păi, eram plictisit, piezând timpul pe 9gag şi apoi m-am uitat in subscription box-ul de pe YT şi puf! Am ce face. 

Deci să vă clarific un pic titlul nu-i aşa? Păi, Robot Unicorn Attack ar suna ca un fel de gay porn cu roboţi. Dar nu e. Defapt, ce e, este un mod de aţi pierde timpul mai frumos. Ca Happy Wheels. Dar în loc de a-l  masacra pe bietul segway guy, te joci cu nişte unicorni sărind printre curcubee distrugând steluţe. Ok, nu sună chiar cum m-am aşteptat dar, cum am zis, it's a great mode to waste your time. Mai e şi o versiune heavy metal, dacă va interesa. Ok, am să mă întorc la unicorni acum pentru că  am umpic de dependenţă acum, dar e destul de normal.

A, şi ca să nu uit, puteţi să vi-l luaţi şi pe iPhone. Aşa că, pentru că trupele noastre au câştigat pământ contra SOPA, pot să vă las cu un link, ca să nu va fac să căutaţi disperaţi pe net şi să găsiţi ceva ce v-ar traumatiza pe viaţă, şi da, ştiu că o fost un post scurt dar no, am scris asta seara trecută, umplut de energizant, mâncând Oreo în patul meu călduţ şi nu aveam altceva mai bun de scris aşa că  до свидания!

miercuri, 18 ianuarie 2012

SOPA/PIPA seriously?


Ok, după cum mulţi aţi văzut azi când v-aţi  uitat pe 9gag/wikipedia/minecraft.net etc., aţi văzut că sunt down. Asta este pentru că ele protestează împotriva S.O.P.A şi P.I.P.A, cele mai stupide şi tâmpite invenţii din câte sunt. 


Ce se întâmplă este că niste tipi graşi  şi bătrâni din Kentucky vor să ruineze cea mai mare realizare tehnologică a creat vreodată rasa umană. Internetul. Pe scurt, vor să cenzureze site-urile care conţin copyright, adică aproape orice site ţi-ai putea imagina. Nu ştiu de ce nişte bătrâni care nu pot nici măcar sa folosească un mouse vor să ne distrugă ce avem mai bun pe lume. Şi nu sunt singuri. EA, Sony, Nintendo; ei sunt pentru această lege. Şi nu pot să înţeleg de ce. 

De ce vrei să ne faci să plătim ca să ne uităm la porn? De ce să distrugi viitorul generaţiilor viitoare? Internetul e o realizare imensă din ultimii ani. Desigur, există piraterie, dar asta nu e cauza problemei. Am să vă dau un video care vă va explica mai îndetaliat. Şi da, ştiu că are 21 de minute, dar merită, atunci vei şti adevărata mărime a problemei. 

Vă încurajez în a trimite petiţii pe care le veţi găsi pe site-uri pentru că asta a devenit mai mult decât o ştire. A devenit un război. Un război pentru libertate, fiecare vot contează. Dar să nu credeţi că suntem singuri. Barack Obama este şi el contra SOPA, ceea ce mă face să mă simt mai bine. A, şi pe 21 ianuarie mai multe site-uri vor începe să protesteze. Google, YouTube, Facebook? Nu ştiu încă. Totuşi sper că video-ul v-a mai informat un pic despre cum e treaba. Eu unul sper ca noi să câştigăm aceast război pentru ca internetul să rămână aşa cum e, şi sper ca şi voi să mă suportaţi, deci Join The Revolution!

vineri, 13 ianuarie 2012

Trafic sucks sometimes


Ştefi aici, şi da, sunt încă printre cei vii, doar tipii de la Orange îs leneşi. Şi după cum vedeţi am început să scriu cu diacritice pentru ca arată mai frumos. 


Azi aş vrea să vorbesc despre traficul in ţara asta (normal că vorbesc de Franţa). Adică mai îndetaliat ce mă enervează mai mult în el. Să începem deci cu nişte sfaturi. 

Păi, pentru început, sensurile giratorii sunt capcanele diavolului. Mai ales dacă te găseşti acolo pe o bicicletă. Vreau să zic, aproape nimeni nu semnalizează, deci nu ştii unde merg, şi apoi te şi claxonează, ca să te facă sa te grăbeşti. Până când, la urma urmei, te găseşti ciocnit în bătrânelul ăla mâhnit cu maşinuţa lui din plastic care strigă la tine lucruri lipsite de sens. 

Şi e şi mai rău in orasele mari. Şi evitaţi autostrăzile luni dimineaţa. E foarte enervant să stai 2 ore făcând 5 km/h în spatele unui gras cu un Range Rover claxonând continuu. Şi mai e ceva. Dacă aţi fost în Germania pe autostradă vreodată ar fi trebuit să fi observaţi că maşinile mari pot să meargă de pe o bandă pe alta când vor ele. Adică poţi să te trezeşti într-o zi cu 8 tone de camion în tine. Şi asta se întâmplă şi aici.  

Şi apoi mai e şi lucrul care ruinează traficul mereu. Rulotele. Adică, să zicem că eşti pe un drum normal, cu 2 benzi, şi te găseşti blocat în spatele unei rulote. Nu poţi să o depăşeşti, fiindcă vei sfârşi mort, şi nici să o faci să meargă mai rapid, pentru că e trasă de un vechi si ruginit Volvo break, cel mai bun prieten al rulotelor. Dar mai e ceva, faptul că în ceva timp o să fie mai multe rulote decât oameni. Şi deaia îl suport pe Jermy Clarkson în lupta lui contra rulotelor. Join the revolution!

Ok, cred că mi-am făcut punctul de vedere, şi după cum vedeţi blogul s-a schimbat umpic, de acum numai eu o să scriu pe el pentru că tovarăşul meu şi-a luat concediu, şi ca să termin, here's a video to make you happy. Cheers!

marți, 6 decembrie 2011

Lucruri care ma enerveaza in viata 11: Aeroporturile


Stefi aici, proaspat venit din calatoria mea, si despre ce alt lucru am putea vorbi acum, ca tot aveam in minte, daca nu aeroporturile?

Pai, sunt un loc plin de baruri si magazine cu lucruri la suprapret din care ne luam avionul sa zburam peste continent, dar cred ca toti stiati chestiile astea deci let's get down to the important shit.


Dar in primul rand, sa nu ma luati gresit, am zburat de 6-7 ori cu avionul si stiu ce zic. Deci, aeroporturile. Pai, normal cand va duceti acolo, cineva din familie (daca nu toata) zice ca trebuie sa ajungeti cu o ora si jumatate inainte ca sa puneti bagajele, sa va usurati la baile alaea nemtesti si sa va indopati cu sandwichurile alea cu tofu pe care mama voastra le-a facut, in timp ce asteptati avionul. E normal, mie mi se intampla mereu. Treaba cu bagajele e in regula, dar apoi trebuie sa astepti ceva pana te duci la locul ala in care iti verifica bagajul de mana si te pune sa-ti scoti cam tot de pe tine, apoi un bosorog te atinge in locurile tale intime ca sa vada daca nu ai ceva cocaina pe acolo. 

Dar apoi vine cacatul. Si prin cacat vreau sa zic adevarat cacat. Adica tot timpul ala in care astepti in terminalul ala care miroase a parfum, salivand dupa sandwichurile alea la suprapret si incercand sa gasesti ceva semnal wifi pe acolo pana cand vine avionul, now that fucking sucks. Dar dupaia vezi avionul ala cu 1000 de placi de metal sudate de niste copii japonezi, si zici ca "totul o sa fie bine". Dar apoi, cand ai urcat in el trebuie sa-ti gasesti un loc, unul care sa nu fie langa un tip de 1 tona care ocupa tot spatiul, sau un pedofil masochist. Credeti-ma, gasesti tot felul de oameni pe acolo. 

Dar apoi, ti se va face foame, si desigur, va trebui sa-ti iei ceva de la caruciorul ala cu mancare tras de 2 stewardese. Si sa nu va asteptati ca lucrurile acolo sunt ieftine. Dar nu am sa incep acum sa enumar fiecare lucru de acolo lamentandu-ma companiilor aeriene. Sa faca ce vor, nu-mi mai pasa. Ok, revenind la subiect, cand aterizezi la destinatie si avionul se opreste toata lumea se va repezi sa-si ia bagajele si tu vei fi strivit de acel tip de 1 tona despre care vorbeam mai devreme. Si apoi faci inca un control al pasapoartelor in aeroport si mergi dracului de acolo astepatand apoi un taxi/prieten/ruda sa te ia de-acolo. 

Si se termina povestea. So, they take your clothes, money, soul and time, but they will give you diarrea because of that peanuts you ate on the plane. Cam asa e, trust me. Si da, stiu ca acum majoritatea populatiei prefera avionul (macar intercontinental) si intr-un fel, sunt de acord cu ei. Numai de vreodata calatoritul cu avionul va fi atat de simplu precum calatoritul cu autobuzul. Dar sa fim seriosi, asta nu se va intampla niciodata si companiile aeriene vor continua sa ne stoarca banii din buzunare pana la adanci batraneti. 

duminică, 27 noiembrie 2011

Un post despre câinii comunitari

Raul in. În caz că nu staţi într-o peşteră şi vorbiţi noaptea cu liliecii aţi auzit că s-a aprobat legea aia cu eutanasierea câinilor. Ieeeei, în sfârşit, numai că oare când va intra în aplicare? Sau când vor înceta odată oamenii să strige în gura mare pe stradă că şi câinii au un suflet, au şi ei dreptul de a trăi, noi suntem răi, cum putem fi aşa cruzi şi insensibili, neoameni, "oamenii sunt mai răi decât animalele"?

Recent am citit în proporţie de 80% o conversaţie care apare la o poză de genul "opriti eutanasierea" cu un câine foarte urât, plin de bacterii, jeg şi răutate. Asta nu înţeleg, cu ce îi ajută pe oamenii ăştia care vor să oprească omorârea câinilor faptul că potăile lor vor sta în continuare liniştite pe stradă. 

Citeam acolo că ar trebui să fie adoptaţi. Da, bravo, NU!  Din chestia asta reiese ceva în genul : Iau un câine de pe stradă, îl duc acasă, îl îngrijesc. Până acum bine, dar nu toţi oamenii vor să facă chestia asta. În plus, ce se alege de câinii ce rămân neadoptaţi de către oameni? Aţi ghicit, stau pe stradă în continuare, se înmulţesc şi apar în locul celor adoptaţi de două ori mai mulţi. 

Mai era o idee: Adăposturi. Cine se încumetă să dea atâtea sume de bani pentru nişte câini, când sunt chiar oameni care trăiesc mai rău decât câinii ăia. O tipă spunea să ne punem în pielea câinilor, oare noi cum ne-am simţi? Fuck, trăim în secolul 21, evoluăm, nu mai trăim cu animalele. Vouă vi se pare perfect normal ca atunci când îţi petreci timpul afară pe stradă să fi urmărit, acompaniat de câinii nimănui, în unele cazuri chiar muşcat, dar aşa, fără motiv, că ei nu agrează mirosul tău şi TU eşti de vină că le-ai "invadat" spaţiul lor personal. 

Din asta reiese că potăile ne conduc pe noi? A nu se înţelege greşit, sunt de acord cu câinii cu stăpân, cu botniţă dacă sunt periculoşi, sterilizaţi, îngrijiţi. Oare chiar nimeni nu gândeşte că omul îi este superior câinelui cu mult? O părere cu care sunt de acord este comparaţia câinelui cu alte animale. Adică de ce nu are nimeni treabă cu cei care omoară porci, vaci şi găini în cantităţi industriale? Nu, pe ei îi doare de câini, ei spun că javrele nu se mănâncă, deci nu avem motiv să le omorâm. Ce foloase aduc totuşi câinii ăştia frumoşi care ne privesc cu ură când ieşim din casă? Nimic, ei doar consumă bani, pentru sterilizări în zadar. 

Cum zicea visurât la un moment dat: Dacă un om răneşte un câine, omul răspunde pentru el în faţa justiţiei, dar dacă un câine îi provoacă daune corporale nu răspunde nimic. Fair my ass. Deci sunt PENTRU legea eutanasierii, care am auzit că e ceva de genul: se iau câinii şi se lasă X zile pentru a fi adoptaţi, apoi eutanasiaţi. Foarte simplu. Perfect pentru mine. Nu trăim în junglă să fim înconjuraţi de spurcăciuni.