The Good Ol' Days

Salutări tovarășilor, azi am un post interesant și un pic nostalgic pentru voi. A, și dacă nu știai că a fost ziua mea joia trecută, amu știi.

Deci, azi vom vorbi despre zilele când eram tineri pionieri, când Yu Gy Oh și Duel Masters erau cele mai cool lucruri existente, de zilele alea de care ne amintim cu toții și dorim să le retrăim. Părinții și bunicii mei mereu îmi ziceau (și continuă să-mi zică) că copilăria e numai odată, și e destul de scurtă, așa că nu o risipi. Și pe măsură ce crești îți dai seama că aveau foarte mare dreptate. Nu încerc să sun ca și cum aș avea 40 și ceva de ani, dar nu puteam să zic altfel.

Îmi amintesc de exemplu când aveam primul calculator, ce era foarte badass pe atunci, și mă jucam Mortal Kombat 4 cu un prieten pe când eram la Galați. Sau cât mă speriam (și încă mă speriu) când mă jucam Resident Evil 3 Nemesis. Sau când am avut primul meu GameBoy. Acelea erau frumoase zile de gaming.

Dar nu voi vorbi numai de asta, dar și cum lumea mi se părea la acel timp. Păi, când eram eu prin clasa întâia, cam așa, mi se părea că pentru a ajunge ceva în viață trebuie numai să te rogi pentru asta. Sau că dacă scriai cu markerul pe un CD un nume de ceva joc el va apărea ca prin minune. Pe atunci vroiam să fiu un pilot de raliu recunosc, dar nu disconsider această opțiune nici acum. Îmi plac mecanica și mașinile foarte mult, ma ales dacă e ca și în Dirt sau așa ceva. Mă rog, revenind la subiect, zilele acelea erau poate cele mai frumoase zile din viața noastră, adică, nu aveai de făcut teme, puteai să te joci afară cu prietenii toată ziua, puteai să dormi cât vrei, și pentru că erai pitic toată lumea te admira. Era frumos, și încă ceva, poate aș fi doar eu, dar pe atunci mi se părea că sunt destul de înalt (fiindcă mai toți colegii erau ca mine) iar acum când mă uit la copii de azi de vârsta pe care o aveam realizez că eram numai o furnică printre giganți, sau doar copii de azi sunt niște minioni sau ceva.

Timpul trece repede (mai ales pentru mine) și trebuie să-l folosești cât de mult posibil, mai ales când ești copil. Și trebuie să te distrezi, să faci tot ce poți pentru a te bucura de aceste momente, și nu lua niciodată viața prea în serios, really. Ok, normal nu eu sunt persoana care ți-ar zice asta dar îmi place să dau oamenilor sfaturi de viață, și înainte să mai sap mai adânc în acest subiect, de care am să vorbesc poate altă dată, am să închei acest post cu un best video ever.

Stereotypes and racisim

Salutări tovarăși, azi vreau să vorbesc despre un subiect foarte popular în zilele noastre, stereotipurile. Amu, dacă nu știi ce sunt astea, ar trebui să cauți pe Google sau ceva. Ca o definiție mai scurtă, un stereotip este cum ai zice că un grup de persoane/chestii etc. este cumva (insert adjective here) doar pentru că un element din acel grup are acea particularitate. Adică e ca și cum ai zice că australienii sunt sclavi doar pentru că se trag din coloniști britanici sclavi, sau că toți gamerii sunt grași și nu au viață. Eu de exemplu sunt un gamer și după cum mă știți, am o viață socială și nu cântăresc 150kg.

Aceste lucruri sunt în general legate de rasism. Ce nu e bine la asta e atunci când, de exemplu, să zicem că ești american și urăști mexicanii pentru că îi crezi niște imigranți împuțiți. Și când faci asta, e ca și cum ai trata acele persoane ca pe nişte lucruri, cum le-ai dezumaniza. Adică ai zice ceva ca și "tu nu ești din grupul meu, nu meriți să fii cineva, gtfo" și asta nu e bine. E ca și soldații, dacă știți din Call of Duty, că după ce omori un inamic personajul strigă ceva de genul "tango down!" iar asta e pentru a trata persoana omorâtă ca pe un lucru, pentru ca acel soldat să nu se simtă rău pentru că i-a luat viața persoanei implicate, adică să nu o aibă pe conștiință. Nu vreau să zic că soldații nu au inimă sau altceva, îi respect pentru patriotismul lor și sentimentul de a-și apăra țara, pentru care nu am nimic împotrivă. 

Dar zic că tu, oricine ai fi, orice rasă ai avea, nu ar trebui să insulți pe cineva așa. Ok, dacă e pe post de glumă înțeleg, dar nu într-un mod ca cel de mai sus. Chestii din astea se întâmplă mereu, de exemplu, când am venit eu aici în Franța, ceilalți care știau că vin credeau că sunt un țigan sau ceva. Și asta urăsc. Pentru că destui oameni care nu au fost niciodată în țara noastră glorioasă ar crede că e plină de țigani. Adică te-ar face pe tine, mine și pe toți românii ca acei paraziți ai societății (nu mă refer la toți aici, poate există și țigani buni, pe undeva, cred). Și ce e și mai rău e că aceste chestii, indiferent de cine vorbim, se răspândesc și încearcă să facă mai ales națiuni întregi de căcat, ca în cazul nostru. Ca și Hitler de exemplu, care a omorât 6 milioane de evrei doar pentru că nu-i plăceau. Și să condamni 6 milioane de persoane așa e chiar nebunie. 

Oricum, eu mi-am exprimat punctul de vedere și poate am schimbat un pic gândirea unora dintre voi, am să închid acest post ca de obicei cu un best video evar.

Awkward Situations: Parties and others

Deci azi vreau să fac un post despre ceva ce vroiam să vă vorbesc cu ceva timp înainte dar mi-o fost lene să scriu. Deci, cred că cu toții am fost în situația asta. Ești la o petrecere cu un prieten, nu cunoști multă lume, iar prietenul tău dispare ca un ninja și apoi ajungi să fii acel tip care stă în colțul camerei și nimeni nu vorbește cu el. Sau la cinema când prietenii tăi te lasă să putrezești pe scaun în timp ce ei stau cu niște tipi de care nici nu știi. Și nu, nu ești singurul.

Știu, e cam jenant când se întâmplă, adică cel mai bun caz e ca prietenii/prietenul să te introducă persoanelor ălora și apoi să mergeți la o bere. Dar asta nu se prea întâmplă.

Desigur că dacă te prinzi într-o situație jenantă ca asta logic ar fi să socializezi cu tipii ăia, dar deobicei eziți s-o faci. Știu, e frica că ăia nu te vor accepta zicând să-ți sugi p**a și lăsându-te să te descompui în colț.  Cel mai bine e să mergi undeva unde știi destulă lume, nu numai pentru ce am zis mai devreme, dar și dacă intri în probleme, cineva să-ți țină spatele. Eu sunt destul de social, îmi place să-mi fac prieteni așa cât îmi plac prăjiturile jafa, mai ales aici, într-o țară străină (că îmi place să le zic povești despre al 2-lea război no).

Dar situațiile astea nu sunt numai cu prietenii, ele pot fi oricând, oriunde. Până și la școală, când din greșeală îi zici profesoarei tale "mama" și te faci de căcat (sper că nu sunt singurul aici). Sau, desigur, în grădiniță. Grădinița este locul unde multe lucruri ciudate se întâmplă. Îmi amintesc de exemplu că odată un coleg s-a vopsit complet în albastru și apoi a mâncat un vierme(true story) și nu, nu am fost dat la un azil de nebuni.

Chestii dinastea se vor întâmpla tot timpul, dar până la urmă după ceva timp o să stai cu niște prietenii tăi idioți și o să-ți amintești de ele în timp ce râzi de tine însuți. Defapt, cel mai bine este când te îmbeți ca prostul de nu mai știi de tine, și apoi te teleportezi la spital după câteva ore (GTA refference anyone?). Pentru că așa nici nu-ți mai pasă de ce ai făcut, chiar și dacă ai violat un animal. Nu cred că mai am altceva de pus în postul ăsta așa că termin, as always, cu un best video evar. Peace!

My Injury Log

Salutări tovarăși și bine v-am găsit cu un nou post. Azi vom vorbi despre experiențe personale, mai ales cele dureroase, adică un injury log, deci hai să începem.


Cea mai veche rană/căzătură/călătorie la spital pe care mi-o amintesc este când aveam vreo 5-6 ani sau așa ceva. Eram pe bicicleta mea, care avea oglindă retrovizoare (ce vreți amu, eram mic) și eram pe faleză (pe atunci locuiam la Galați). Și eu cât de deștept eram m-am decis că ar fi bine să mă holbez la oglinda aia pentru că-mi puteam vedea tața în ea. Și nici măcar n-am observat că mergeam așa repede. Și până la urmă buff, am căzut. Numai că trebuiam eu să cad undeva unde cineva o spart o sticlă de ceva, ca să fie mai de căcat. Până la urmă am ajuns la spital cu o tăietură de mi se vedea tibia plină de cioburi, și până la urmă doctorii ăia mi-au scos cioburile, mi-au închis tăietura și mi-au pus câteva zeci de cusături. 


No, apoi, pe la 10 ani eram tot în Galați, jucându-mă afară cu niște prieteni în spatele blocului. Și ce idee genială mi-o venit mie să merg pe marginea aia de beton care se situa la vreun metru 20 de sol. Și așa că, eu crezându-mă Superman, pe la mijloc m-am împiedicat de o piatră și am căzut drept ca o săgeată de darts în beton. No și după ce m-am ridicat cu partea dreaptă a feței acoperită în sânge, am urcat în bloc la bunica și ghiciți unde am mers, la spital. Și după ce acei oameni cu măști pe față mi-au scos tăte pietricelele din cap și mi-au cusut capul și partea mea dreaptă de față, arătam ca un zombie la școală, nu serios. 


Apoi, iară în Galați, pe timpul în care mă credeam parkourist, eram singur afară într-o zi cu soare și am văzut un perete de vreo un etaj și ceva perfect de sărit peste. Și cum eu nu-mi învăț niciodată lecția, am decis s-o fac. Și din toate aterizările nereușite fix asta o trebuit să fie. Și așa mi-am fracturat glezna dreaptă, făcând încă o călătorie până la spital unde nici nu-mi mai amintesc prea multe din ce s-a întâmplat acolo. Tot ce știam e că o durut ca p**a, nu serios. Și că am niște cuie de titan pe undeva pe acolo. Și de atunci de fiecare dată când îmi mișc glezna aud un poc.


Și ultima și probabil cea mai dureroasă, era în 2010 parcă, în Bistrița, veneam de la școală pe bicicletă, și eu deștept nu m-am uitat în față să văd că era o groapă pe acolo. Și ce mai bună metodă de a-ți scoate dinții decât să faci surf cu fața pe ciment. Și asta am și făcut. Și, după o călătorie la dentist, unde mi s-au refăcut doi dinți din față și mi s-a cusut o parte din  interior o buzei, a trebuir să arăt ca dracu pentru următoarele săptămâni, și eu de firea mea, cum nu-mi învăț lecția niciodată, o să mai fac destule călătorii cu ambulanța până mă fac bătrân și putrezesc.


Dar no, asta-i viața, câteodată ne mai lovim, uneori mai tare, alteori și mai tare. Dar am să mă opresc să mă cred Shakespeare și am să închei postul acesta cu un best video evar.

Lucruri care mă enervează în viaţă 12: Vremea

Salutări tovarăşilor mei şi, deci, am decis să continui seria mea de posturi cu "Lucruri care mă enervează în viaţă". Ştiu că a trecut ceva timp de când am mai făcut un post aşa, dar no, să trecem la subiect.

Deci, pentru că pe ştirile române văd că tătă lumea se plânge de acelaşi lucru (înafara parlamentului) am decis să vorbesc şi eu de el, vremea.

Ştiu că la voi nu e cea mai bună vreme chiar acum, că vă doriţi să se ducă la mama dracu' şi să vină vara. Măcar eu sunt norocos, pentru că în timp ce voi îngheţaţi până-n unghii de cancerul de afară, eu stau chill afară la 15-19 grade, fără să-mi pese de nimic. V-aţi dori să fiţi în locul meu acum, nu?

Ok, am să încetez să mă laud pentru că nici mie nu-mi place vremea câteodată. Mai ales iarna trecută (e deja martie dacă nu v-aţi dat seama). Vreau să zic, singurele lucruri pe care le poţi face iarna, când e frig şi zăpadă (măcar în cazul vostru) e să-ţi iei placa, să te sui pe un munte şi să te distrezi coborând. Şi poate bătăile cu bulgări de zăpadă. Păcat doar că aici nu ninge niciodată, şi când zic asta mă refer chiar că niciodată. Dar dacă ar ninge, aş avea vacanţă toată iarna pentru că cei cu autobuzele şcolare (da, avem aşa ceva aici dacă nu ştiaţi) le opresc circulaţia doar dacă aud cuvântul "zăpadă" la meteo, şi nu vă mint aici.

Toţi ne dorim iarna ca vara să vină şi să ne încălzească posterioarele îngheţate iar vara toţi ne dorim să vină iarna să ne scape de vremea deşertică de afară. Eu cred că ai mult mai multe de făcut şi e mult mai fain vara (sau în general când e cald dar mai ales vara) pentru că 1. nu ai şcoală  2. e cald deci poţi face cam tot ce vrei şi 3. nu ai şcoală. Şi de parcă iarna poţi fugi ca un nebun pe stradă fără tricou dând câte un high five la cine trece pe stradă.

Dar cel mai naşpa e când plouă. Şi mai ales când e cald şi plouă. Şi asta e cam naşpa, fiindcă locuiesc la ocean, iar ploile sunt cam neprevăzute pe aici. Poate în afară de iunie-iulie fiindcă atunci aici e mai uscat decât în Death Valley. Dar totuşi mii de oameni vin pe aici atunci doar ca să se relaxeze pe nisipul încins şi să se înece în soluţie de piele.

Oricum, cred că am zis destule şi cred că o să mă înjuraţi destul pentru că aici vremea e aşa faină, dar mai bine v-aţi vedea de ţurţurii voştri şi lăsaţi-mă să mă bronzez. Şi ca de obicei, best video ever.