My Injury Log

Salutări tovarăși și bine v-am găsit cu un nou post. Azi vom vorbi despre experiențe personale, mai ales cele dureroase, adică un injury log, deci hai să începem.


Cea mai veche rană/căzătură/călătorie la spital pe care mi-o amintesc este când aveam vreo 5-6 ani sau așa ceva. Eram pe bicicleta mea, care avea oglindă retrovizoare (ce vreți amu, eram mic) și eram pe faleză (pe atunci locuiam la Galați). Și eu cât de deștept eram m-am decis că ar fi bine să mă holbez la oglinda aia pentru că-mi puteam vedea tața în ea. Și nici măcar n-am observat că mergeam așa repede. Și până la urmă buff, am căzut. Numai că trebuiam eu să cad undeva unde cineva o spart o sticlă de ceva, ca să fie mai de căcat. Până la urmă am ajuns la spital cu o tăietură de mi se vedea tibia plină de cioburi, și până la urmă doctorii ăia mi-au scos cioburile, mi-au închis tăietura și mi-au pus câteva zeci de cusături. 


No, apoi, pe la 10 ani eram tot în Galați, jucându-mă afară cu niște prieteni în spatele blocului. Și ce idee genială mi-o venit mie să merg pe marginea aia de beton care se situa la vreun metru 20 de sol. Și așa că, eu crezându-mă Superman, pe la mijloc m-am împiedicat de o piatră și am căzut drept ca o săgeată de darts în beton. No și după ce m-am ridicat cu partea dreaptă a feței acoperită în sânge, am urcat în bloc la bunica și ghiciți unde am mers, la spital. Și după ce acei oameni cu măști pe față mi-au scos tăte pietricelele din cap și mi-au cusut capul și partea mea dreaptă de față, arătam ca un zombie la școală, nu serios. 


Apoi, iară în Galați, pe timpul în care mă credeam parkourist, eram singur afară într-o zi cu soare și am văzut un perete de vreo un etaj și ceva perfect de sărit peste. Și cum eu nu-mi învăț niciodată lecția, am decis s-o fac. Și din toate aterizările nereușite fix asta o trebuit să fie. Și așa mi-am fracturat glezna dreaptă, făcând încă o călătorie până la spital unde nici nu-mi mai amintesc prea multe din ce s-a întâmplat acolo. Tot ce știam e că o durut ca p**a, nu serios. Și că am niște cuie de titan pe undeva pe acolo. Și de atunci de fiecare dată când îmi mișc glezna aud un poc.


Și ultima și probabil cea mai dureroasă, era în 2010 parcă, în Bistrița, veneam de la școală pe bicicletă, și eu deștept nu m-am uitat în față să văd că era o groapă pe acolo. Și ce mai bună metodă de a-ți scoate dinții decât să faci surf cu fața pe ciment. Și asta am și făcut. Și, după o călătorie la dentist, unde mi s-au refăcut doi dinți din față și mi s-a cusut o parte din  interior o buzei, a trebuir să arăt ca dracu pentru următoarele săptămâni, și eu de firea mea, cum nu-mi învăț lecția niciodată, o să mai fac destule călătorii cu ambulanța până mă fac bătrân și putrezesc.


Dar no, asta-i viața, câteodată ne mai lovim, uneori mai tare, alteori și mai tare. Dar am să mă opresc să mă cred Shakespeare și am să închei postul acesta cu un best video evar.